Chirie, datorie, sclavie…

Există viață după credit…?

Să presupunem că ai terminat o facultate și acum lucrezi. Te-ai săturat să locuiești cu părinții și ți-ai luat o chirie.  Din salar îți permiți să plătești chiria și îți mai rămân de cheltuială. Nu mulți, cât să mănânci, să ieși la o cafea, să îți plătești transportul și să îți iei niște ghete de iarnă, că tot e sezonul. Now what? Probabil te gândești să ai casa ta, o familie, concediu la mare și toate cele. Uită de ele.

Dacă te gândești să îți faci un credit, gândește-te mai bine. Un credit pentru o locuință se face pe o perioadă lungă de timp – să zicem 10 ani, într-un caz fericit. Deci timp de 10 ani, tu vei fi obligat să plătești o anumită sumă de bani, în fiecare lună. Până acum e în regulă, e ca și cum ai plăti chirie, îți zici în minte. Dar când plătesti chirie, dacă ceva nu merge ok (șomaj, reducerea salarului, accident etc.) poți căuta o chirie mai ieftină, poți să te muți la un prieten, poți să te muți în alt oraș, altă țară etc. La credit în schimb, nu îți poți permite să nu plătești o lună. Te-au dat afară și nu îți găsești job, ți-ai pierdut locuința. Într-un fel, e un stres continuu la ambele variante. Doar că e mai dureros să pierzi un lucru în care ai investit, decât un lucru în care nu. După ce plătești să zicem 5 ani de credite și pierzi, nu e ca și cum ai plăti 5 ani de chirie. Iar dacă te uiți la toată strategia asta în ansamblu, e chiar definitia sclaviei – Sclavie = Stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ.

Revin,  chiria îți dă posibilitatea de a fi flexibil. Nu vorbesc de cât de avantajos sau dezavantajos e un credit. Vorbesc de viața care urmează odată ce ai semnat contractul. Știi și tu că odată ce ai început toată schema, o duci până la capăt, indiferent de costuri. Deci anii în care ar trebui sa explorezi diferite locuri de muncă, să înveți lucruri noi, să călătorești și altele (25 – 35) se vor duce pe un loc de muncă pe care nu îl poți lăsa baltă, oricât de tare vrei.

Viața ta nu va fi ca în reclame – iubita îți toarnă  cafea în timp ce tu, puțin nebărbierit, te așezi la masa albă de la Ikea, în tricoul tău alb și din curte intră labradorul să te salute. Nu, vei veni acasă de la serviciul unde toți știu că ai credit și își permit să te exploateze, îți vei certa iubita pentru că a lăsat ușa deschisă și a intrat frigu’, te vei descălța de Converșii cu care umbli de două ierni și te vei pune la știri. Iar după cel puțin 10 ani, când ai terminat cu creditul, ești deja traumatizat, obosit, bolnav, coleric și prea dezinformat față de lumea și tehnologia care a evoluat în jurul tău fară să o observi. Astfel că te complaci și trăiești amar pentru că nu ai ajuns omul prosper care credeai că vei ajunge odată ce semnezi contractul. Bine, și dacă suntem doi care plătim creditul? - tu. Dacă sunteți doi, creditul depinde de relația voastră. Adică pune presiune pe ea. Și fiecare discuție în contradictoriu se va transforma într-o ceartă, pentru că v-ați angajat să duceți la capăt un credit și n-ar trebui să aveți discuții în contradictoriu. Cu timpul relația se deteriorează mai tare, iar doi oameni care ar fi trebuit să fie într-o relație faină, acum nu au nici optiunea de a se despărți. Daca vi se pare că sunt prea dramatic, încercați să observați lumea din jurul vostru pentru câțiva ani.

Soluția ar fi simplă, dacă cineva și-ar da interesul. În ziua de azi se pot face case ieftine, care să își genereze singure electricitatea și să își recicleze apa. Iar dacă actualii bani percepuți din dobândă sau alte taxe s-ar îndrepta în direcția asta, majoritatea am avea casa noastră și un standard de viață mai ridicat. Dar nimeni nu ar vrea să facă lucrul acesta. Pentru că omul, dacă și-a satisfăcut nevoile primare (apa, hrana) și nevoile secundare (adăpost, siguranța zilei de mâine), trece la alt nivel, nevoia de dragoste și de apartenență, ca și în piramida lui Maslow. Și nicio bancă, niciun guvern, nicio corporație nu și-ar dori acest lucru. Pentru că omul e ușor de manipulat doar atunci când mintea îi este ocupată cu siguranța zilei de mâine. Gândește-te doar – dacă ai un credit și te-au dat afară de la serivici, ești în stare să accepti cam orice alt job, ești în stare să faci orice doar ca să nu îți pierzi apartamentul. Dar când ai unde sta și ce mânca, incepi să îți pui întrebări și să gândești mai clar. Iar atunci, guvernul, banca și corporația sunt în pericol.

Un exemplu clar am vazut în Franța (nu e cu nimic diferit față de România). Un băiat s-a mutat în Paris, a început să lucreze și din cauza stresului zilei de mâine, în 2 ani de zile nu a apucat să vadă nimic din Paris. Știe doar două stații de metrou – acasă și servici. Probabil ar fi avut mult potențial dacă nu ar fi fost silit să ducă un stil de viață mecanic și stresant. Dar oamenii cu potențial de obicei își doresc să schimbe (îmbunătățească) lucrurile, iar sistemul…dorește să le păstreze așa cum sunt.