România, o țară de oi și ciobani

Nu mă pricep la politică. Mă pricep la multe altele, dar la politică nu. Cu toate acestea, consum presă, mă intereseză ce se întamplă în țară. Și ce văd eu ca imigrant când mă uit pe mediafax sau hotnews? Fotbal văd. Politica noastră e fotbal. Două echipe din care una trebuie să învingă. Iar precum în fotbal, faptul că o echipă învinge, nu înseamnă nimic. Nu înseamnă o viață mai bună, înseamnă că cineva a avut dreptate și cineva nu. La ce ne ajută chestia asta? La absolut nimic. Românii merg la vot, nu pentru a avea un viitor mai bun, ci pentru a-i spune vecinului de la parter că “ți-am zis eu că ăștia o să câștige”. Atât. Nimic mai mult. Și le place chestia asta.

Intrând mai adânc în articolele din presa online, văd altă chestie. Tot felul de termeni abstracți, de măsuri, de moțiuni, de miniștri, care pe mine, ca simplu cetățean, nu mă interesează. Pe mine mă interesează să aflu când pot să mă întorc în țară, să am un salar mai mare decât chiria și nu invers, când pot să am un job stabil, și așa mai departe. Nu mă interesează mecanismul (defect) prin care (nu) se realizează asta. Politica din România e ca un PC din anii ’90, desfăcut. Vezi toate componentele care nu funcționează, care sunt învechite, prăfuite, stricate. Spre deosebire de un Apple, care…nu știi exact cum funcționează, dar funcționează perfect (țările nordice de exemplu). Deci, politicieni, după ce vă rezolvați problemele personale, prin moțiuni, demiteri, scandaluri la TV și altele, încercați să rezolvați și problemele din afara clădirii impresionante/obiectiv turistic. Eu vreau să aflu doar concluzia, nu mă interesează brainstorming-ul. Defapt nici nu știu cui să mă adresez, politicienilor sau presei?

Trec pe site-uri franțuzești. Szarkozy beat, grevă, 4000 de stații de benzină închise, mașini incendiate în nordul Parisului, flyere și afișe pe care scrie “Acum e momentul de a ieși în stradă, nu peste 10 ani!”, toate astea, pentru o lege care îi obligă pe francezi să iasă la pensie cu 2 ani mai târziu decât până acum. Atât. Și mă gândeam…politicienii români dau zilnic legi din astea. Când văd la TV un om în costum, știu că e de rău, știu că de mâine voi avea mai puține drepturi, mai multe obligații, mai puțini bani, mai mult de plătit. Că așa e. Când ați văzut voi vreun politician român să dea o veste bună? Singura veste bună pe care o dau ei, e că au câștigat vreo alegere. Și aia e bună doar pentru ei.

Deci noi suntem obișnuiți cu răul. Cu toate astea, nu zicem nimic și nu facem nimic ca să oprim. Dacă la noi s-ar băga o lege care să ne oblige să lucrăm până la 80 de ani…eh, asta este. De ce nu putem, ca popor, să ne controlăm viețile? De ce nu vreți asta?-mai bine zis. De ce francezii ies în stradă aproape anual, de fiecare dată când confortul lor le este perturbat? De ce acceptam tot ce ni se dă să facem? De ce suntem oi? Din cauza fotbalului de care vorbeam la început. Românilor le place cum e acum, altfel, ar fi ales altceva. Când ne vom sătura să stăm în fotoliu și să ne uităm la talk show-uri, când ne vom sătura să trăim prost, cand ne vom sătura de aceiași oameni în politcă, de făcut pariuri cu vecinul de la parter, atunci vom alege un partid nou, un om nou, o viata noua. Decizia e a noastră, și tot timpul a noastră a fost. Noi am ales să ne fie rău…și tot noi putem alege să ne fie bine.