În ultima vreme se pune tot mai mare accent pe Asia de est. Pentru producția de panouri solare, e nevoie de 14 elemente, iar 95% dintre ele se găsesc in China - punct negru pentru China. Pe urmă a fost scandalul cu Premiul Nobel – punct negru pentru China din nou. Acum e “războiul” din Coreea – punct negru pentru Asia de est deja.

Acum să presupunem că americanii “salvatori” vor intra și în Asia de est dupa ce au golit făcut “pace” in sud-vest. De ce presupunerea asta? De ce am ajuns eu atât de departe cu teoriile mele conspirative? Nu asta ar trebui să vă întrebați. Ar trebui să vă întrebați în primul rând de ce avem scuturi antirachetă la granița româniei cu Moldova. Au fost puse acolo pentru că doar în acea zonă au găsit teren sau pentru că e mai ieftin acolo? Au investit milioane, miliarde de euro în scuturi antirachetă și le-au pus într-o locație aleatoare? Fără nicio strategie de război? Dar scuturile din Polonia și radarele din Cehia? Sau bazele militare NATO din România? Sau bazele militare rusești din Ucraina? Sau depozitul de armament din Transnistria?

Nu e nicio coincidență. Dacă războiul american se mută in estul asiei, acest lucru va supăra Rusia…și va începe NATO – Rusia. Frontul e pregătit deja cu scuturi, radare, baze militare și depozite de armament. Dar să nu exagerez. Oamenii din conducere sigur nu vor un razboi din care să producă bani la rândul lor. Oamenii de sus sunt oameni cu o ținută morală foarte înalta și niciodată nu ar compromite siguranța și integritatea populației în favoarea banilor. Presupun doar.

Intrând mai adânc în articolele din presa online, văd altă chestie. Tot felul de termeni abstracți, de măsuri, de moțiuni, de miniștri, care pe mine, ca simplu cetățean, nu mă interesează. Pe mine mă interesează să aflu când pot să mă întorc în țară, să am un salar mai mare decât chiria și nu invers, când pot să am un job stabil, și așa mai departe. Nu mă interesează mecanismul (defect) prin care (nu) se realizează asta. Politica din România e ca un PC din anii ’90, desfăcut. Vezi toate componentele care nu funcționează, care sunt învechite, prăfuite, stricate. Spre deosebire de un Apple, care…nu știi exact cum funcționează, dar funcționează perfect (țările nordice de exemplu). Deci, politicieni, după ce vă rezolvați problemele personale, prin moțiuni, demiteri, scandaluri la TV și altele, încercați să rezolvați și problemele din afara clădirii impresionante/obiectiv turistic. Eu vreau să aflu doar concluzia, nu mă interesează brainstorming-ul. Defapt nici nu știu cui să mă adresez, politicienilor sau presei?

Trec pe site-uri franțuzești. Szarkozy beat, grevă, 4000 de stații de benzină închise, mașini incendiate în nordul Parisului, flyere și afișe pe care scrie “Acum e momentul de a ieși în stradă, nu peste 10 ani!”, toate astea, pentru o lege care îi obligă pe francezi să iasă la pensie cu 2 ani mai târziu decât până acum. Atât. Și mă gândeam…politicienii români dau zilnic legi din astea. Când văd la TV un om în costum, știu că e de rău, știu că de mâine voi avea mai puține drepturi, mai multe obligații, mai puțini bani, mai mult de plătit. Că așa e. Când ați văzut voi vreun politician român să dea o veste bună? Singura veste bună pe care o dau ei, e că au câștigat vreo alegere. Și aia e bună doar pentru ei.

Deci noi suntem obișnuiți cu răul. Cu toate astea, nu zicem nimic și nu facem nimic ca să oprim. Dacă la noi s-ar băga o lege care să ne oblige să lucrăm până la 80 de ani…eh, asta este. De ce nu putem, ca popor, să ne controlăm viețile? De ce nu vreți asta?-mai bine zis. De ce francezii ies în stradă aproape anual, de fiecare dată când confortul lor le este perturbat? De ce acceptam tot ce ni se dă să facem? De ce suntem oi? Din cauza fotbalului de care vorbeam la început. Românilor le place cum e acum, altfel, ar fi ales altceva. Când ne vom sătura să stăm în fotoliu și să ne uităm la talk show-uri, când ne vom sătura să trăim prost, cand ne vom sătura de aceiași oameni în politcă, de făcut pariuri cu vecinul de la parter, atunci vom alege un partid nou, un om nou, o viata noua. Decizia e a noastră, și tot timpul a noastră a fost. Noi am ales să ne fie rău…și tot noi putem alege să ne fie bine.

Să presupunem că ai terminat o facultate și acum lucrezi. Te-ai săturat să locuiești cu părinții și ți-ai luat o chirie.  Din salar îți permiți să plătești chiria și îți mai rămân de cheltuială. Nu mulți, cât să mănânci, să ieși la o cafea, să îți plătești transportul și să îți iei niște ghete de iarnă, că tot e sezonul. Now what? Probabil te gândești să ai casa ta, o familie, concediu la mare și toate cele. Uită de ele.

Dacă te gândești să îți faci un credit, gândește-te mai bine. Un credit pentru o locuință se face pe o perioadă lungă de timp – să zicem 10 ani, într-un caz fericit. Deci timp de 10 ani, tu vei fi obligat să plătești o anumită sumă de bani, în fiecare lună. Până acum e în regulă, e ca și cum ai plăti chirie, îți zici în minte. Dar când plătesti chirie, dacă ceva nu merge ok (șomaj, reducerea salarului, accident etc.) poți căuta o chirie mai ieftină, poți să te muți la un prieten, poți să te muți în alt oraș, altă țară etc. La credit în schimb, nu îți poți permite să nu plătești o lună. Te-au dat afară și nu îți găsești job, ți-ai pierdut locuința. Într-un fel, e un stres continuu la ambele variante. Doar că e mai dureros să pierzi un lucru în care ai investit, decât un lucru în care nu. După ce plătești să zicem 5 ani de credite și pierzi, nu e ca și cum ai plăti 5 ani de chirie. Iar dacă te uiți la toată strategia asta în ansamblu, e chiar definitia sclaviei – Sclavie = Stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ.

Revin,  chiria îți dă posibilitatea de a fi flexibil. Nu vorbesc de cât de avantajos sau dezavantajos e un credit. Vorbesc de viața care urmează odată ce ai semnat contractul. Știi și tu că odată ce ai început toată schema, o duci până la capăt, indiferent de costuri. Deci anii în care ar trebui sa explorezi diferite locuri de muncă, să înveți lucruri noi, să călătorești și altele (25 – 35) se vor duce pe un loc de muncă pe care nu îl poți lăsa baltă, oricât de tare vrei.

Viața ta nu va fi ca în reclame – iubita îți toarnă  cafea în timp ce tu, puțin nebărbierit, te așezi la masa albă de la Ikea, în tricoul tău alb și din curte intră labradorul să te salute. Nu, vei veni acasă de la serviciul unde toți știu că ai credit și își permit să te exploateze, îți vei certa iubita pentru că a lăsat ușa deschisă și a intrat frigu’, te vei descălța de Converșii cu care umbli de două ierni și te vei pune la știri. Iar după cel puțin 10 ani, când ai terminat cu creditul, ești deja traumatizat, obosit, bolnav, coleric și prea dezinformat față de lumea și tehnologia care a evoluat în jurul tău fară să o observi. Astfel că te complaci și trăiești amar pentru că nu ai ajuns omul prosper care credeai că vei ajunge odată ce semnezi contractul. Bine, și dacă suntem doi care plătim creditul? - tu. Dacă sunteți doi, creditul depinde de relația voastră. Adică pune presiune pe ea. Și fiecare discuție în contradictoriu se va transforma într-o ceartă, pentru că v-ați angajat să duceți la capăt un credit și n-ar trebui să aveți discuții în contradictoriu. Cu timpul relația se deteriorează mai tare, iar doi oameni care ar fi trebuit să fie într-o relație faină, acum nu au nici optiunea de a se despărți. Daca vi se pare că sunt prea dramatic, încercați să observați lumea din jurul vostru pentru câțiva ani.

Soluția ar fi simplă, dacă cineva și-ar da interesul. În ziua de azi se pot face case ieftine, care să își genereze singure electricitatea și să își recicleze apa. Iar dacă actualii bani percepuți din dobândă sau alte taxe s-ar îndrepta în direcția asta, majoritatea am avea casa noastră și un standard de viață mai ridicat. Dar nimeni nu ar vrea să facă lucrul acesta. Pentru că omul, dacă și-a satisfăcut nevoile primare (apa, hrana) și nevoile secundare (adăpost, siguranța zilei de mâine), trece la alt nivel, nevoia de dragoste și de apartenență, ca și în piramida lui Maslow. Și nicio bancă, niciun guvern, nicio corporație nu și-ar dori acest lucru. Pentru că omul e ușor de manipulat doar atunci când mintea îi este ocupată cu siguranța zilei de mâine. Gândește-te doar – dacă ai un credit și te-au dat afară de la serivici, ești în stare să accepti cam orice alt job, ești în stare să faci orice doar ca să nu îți pierzi apartamentul. Dar când ai unde sta și ce mânca, incepi să îți pui întrebări și să gândești mai clar. Iar atunci, guvernul, banca și corporația sunt în pericol.

Un exemplu clar am vazut în Franța (nu e cu nimic diferit față de România). Un băiat s-a mutat în Paris, a început să lucreze și din cauza stresului zilei de mâine, în 2 ani de zile nu a apucat să vadă nimic din Paris. Știe doar două stații de metrou – acasă și servici. Probabil ar fi avut mult potențial dacă nu ar fi fost silit să ducă un stil de viață mecanic și stresant. Dar oamenii cu potențial de obicei își doresc să schimbe (îmbunătățească) lucrurile, iar sistemul…dorește să le păstreze așa cum sunt.